"Luni semnăm actele, Rapidul a fost salvat", spune cu o siguranţă copleşitoare, dintr-un veritabil jilţ decorat cu simboluri masonice. Sîntem la Tărtăşeşti, în hanul personajului misterios prin care Giuleştiul speră să supravieţuiască şi prin care se încheie era Copos.

"Nu e nimic misterios", rîde bărbatul în cămaşă roz şi panataloni gri, strălucitori. În ambianţa cu aer medieval a restaurantului, îmi indică spre terasa rustică!, unde mănîncă un grup numeros. Pe degete strălucesc trei ghiuluri: "Toţi de pe terasă sînt în negru, urmează să intre în templul din spate".

Puneţi şi fotografiile cu Adrian Năstase şi Vladimir Putin, "cu care am vorbit o oră şi jumătate". Adăugaţi papagalii uriaşi de la han, un proiect academie pentru Rapid, pasiunea pentru vînătoare, "dar fără căprioare, mă emoţionează". Plus lacrimile de rapidist înfocat, atunci cînd Pancu a sărutat gazonul Giuleştiului în ultima etapă. Ba da, e un mister!

- Cine e Nicolae Cristescu? Google s-a dat bătut.

- Rapidist adevărat, născut pe strada Turda, lîngă Podul Grant. De la 2 ani ţin cu echipa asta! Mă lua tata în cîrcă şi mă ducea pe stadion. În adolescenţă nu ratam nici o deplasare şi nici un antrenament, au fost ani minunaţi.

"Am fost primul şi singurul sponsor al Rapidului în comunism!"

- Cum aţi apărut în viaţa clubului?

- Păi, am fost dintotdeauna! În '88 am devenit director de complex la Piaţa Floreasca. Lumea trăia greu în România, produse pe cartelă, sărăcie. Eu le dădeam carne de porc, de vită, sucuri celor de la Rapid. Înainte de meciuri opreau la mine, apoi mergeam împreună la meciuri.

- După '89 aţi apărut o singură dată public lîngă Rapid, i-aţi invitat la o masă la han, cînd era antrenor Lucescu jr.

- Eee, nu a fost doar asta. Nu mi-a plăcut să ies în faţă. Episodul la care vă referiţi a fost doar un gest: i-am dus la un tur al Casei Popor