Pentru români, mâncatul de urzici nu este o noutate, dacă vorbim despre ciorba de urzici, urzicile scăzute, piureul de urzici sau budinca de urzici. Dacă, însă, datele problemei se schimbă şi discutăm despre urzicile crude, încep să ne treacă fiorii. Nu acelaşi lucru se întâmplă şi cu pasionaţii unuia dintre cele mai noi sporturi practicate în olume, mâncatul de urzici crude, care se încriu la Campionatul mondial de mâncat urzici, desfăşurat în fiecare an în Marea Britanie. Anul acesta, evenimentul are loc pe 15 iunie. Competiţia a început în 1980 şi a devenit, cu timpul, un eveniment atractiv pentru turişti şi localnici deopotrivă. Se spune că totul a pornit de la orgoliile a doi fermieri, care se lăudau cu producţia lor de urzici. Atunci, unul dintre ei l-a provicat pe celălat la “duel”. Au chemat hangiţa şi au rugat-o să evalueze urzicile celor doi. Atunci, hangiţa le-a sugerat să nu se mulţumească numai cu măsuratul urzicilor, ci să le şi mănânce. De aici, ideea de a mânca urzici crude, cât mai multe într-un intervald e timp, s-a extins la scară mondială. Organizatorii evenimentului susţin că practicarea acestui sport extrem nu este periculoasă, ba chiar o recomandă, având în vedere calităţile curative ale urzicilor. Concurenţilor li se aşează în faţă o porţie copioasă de urzici, din care aceştia trebuie să consume cât mai multe, într-o oră. Din momentul pornirii cronometrului, mâncătorii de urzici crude încep să-şi îndese în gură delicioasele verdeţuri şi, culmea, se pare că le şi savurează. Totul se întâmplă la barul The Bottle Inn din Marshwood, în compania muzicii, a dansurilor tradiţionale Morris şi, evident, a băuturii. De menţionat că evenimentul este organizat vara, când urzicile au crescut deja mari, înţepăturile lor fiind mult mai dureroase decât primăvara, când sunt fragede. Dacă unui concurent masa nu i-a picat bine, dând semne că se simte rău, este i