Inspiraţi de pilda primăverii arabe, iarna trecută mii de oameni ieşeau în stradă la Bucureşti să ceară “căderea Tiranului şi a lacheilor săi”. “Lacheii” s-au dus, însă Tiranul, expert în echilibristică politică, n-a căzut, ci numai s-a poticnit niţel. După care şi-a dat seama că e cazul să se trezească din beţia puterii, aşa că, dimineaţa, şi-a bătut cafeaua cu sare în compania unui nou premier. Lucrurile nu merg deloc mai bine astăzi, faţă de acum un an, deşi noul premier ne spune că o ducem extraordinar şi-o s-o ducem de-a dreptul sublim, dacă nu murim de foame, sete sau frig la iarnă, când o să ne taie ruşii macaroana, cu tot cu mercaptan.

Că murim de foame sau frig nu-i grav, grav e că o să murim doar cu voie de la Parlament. După cum o să şi trăim – ăia care vor mai trăi, se-nţelege – , tot cu voie de la Parlament. Practic, o să facem cam tot ce e omeneşte de făcut cu voie de la Parlament, care ne şi poate chema în faţa lui, indiferent că suntem frizeri, jurnalişti, procurori sau judecători, să dăm socoteală pentru ce-am spus, scris, produs, omis.

Este clar că şi la noi, ca şi la alţii, puterea s-a despărţit de popor mai abitir decât apele Mării Roşii, în faţa lui Moise. Este clar că ea nu mai reprezintă voinţa poporului, din simplul motiv că poporul s-a pronunţat: voia 300 de parlamentari, nicidecum 588! Acum, la fel se procedează şi cu Constituţia: o gaşcă de parlamentari, uniţi de spaima faţă de rigorile legii, încearcă să ne bage pe gât un act fundamental făcut de-a dreptul cu fundul. Prin el, România va deveni o dictatură parlamentară, că de-asta chiar n-avusesem, după dictatura regală a lui Carol cel Lung şi cea prezidenţială a lui Nea Nicu cel Pitic.

Culmea e că acum, niciunul dintre vajnicii revoluţionari care urlau astă iarnă contra dictaturii, nu mai iese în stradă, să protesteze. La Istanbul bate puternic vântul schimbării. Străzi