Ultimele zile din viaţa unui „condamnat la moarte“, Lionel Frunză, sunt explorate de regizorul şi interpretul Horaţiu Mălăele, precum şi de scenaristul său, Adrian Lustig, în comedia dramatică „Funeralii fericite“.

„Funeralii fericite“ este cea de-a doua tentativă ca regizor de film a actorului Horaţiu Mălăele (în egală măsură şi regizor de teatru), un mare talent al scenei româneşti. Primul film a fost „Nunta mută“, în 2008, iar receptarea sa a fost amestecată.

Spre deosebire de „Nunta mută“, unde nu apărea deloc pe ecran, în „Funeralii fericite“ Horaţiu Mălăele se autodistribuie în rolul protagonistului, „condamnatul la moarte“ Lionel Frunză. Totodată, Mălăele face din nou echipă cu scenaristul de la „Nunta mută“, dramaturgul Adrian Lustig.

„În marea trecere“

„Funeralii fericite“ este în multe privinţe similar filmului anterior al tandemului Mălăele-Lustig, „Nunta mută“. Ca şi acela, deşi este prezentată ca o comedie, pelicula îşi propune să exploreze teme mai profunde şi nu doar să asigure o bună-dispoziţie de moment. Acolo, în „Nunta mută“, era vorba de o încercare de analiză, prin intermediul unei situaţii absurde, a plăgii roşii abătute peste România anilor ’50.

În „Funeralii fericite“, autorii bat spre zone mai metafizice şi mai simbolice, de genul „în marea trecere“, cum ar spune poetul. Întrebarea de bază este următoarea: ce ar face un om dacă ar fi absolut sigur că mai are doar câteva zile de trăit, iar la sfârşitul săptămânii, chiar de ziua sa, îi va sosi sorocul?

Pregătiri de moarte

Personajul principal, Lionel Frunză, este un tipic caz de „om fără însuşiri“, banal şi insignifiant – un personaj cehovian altoit pe tulburea mlaştină a tranziţiei româneşti. A crescut într-un orfelinat, refuzat de propria mamă. De altfel, imaginile din preambulul filmului, care reconstituie copilăria şi tinereţea lui Lionel prin fotog