În 1993, formaţia din Parcul Copilului a reuşit să devină pentru a douăsprezecea oară campioană naţională la rugby. Componenţii echipei de atunci, antrenorii şi conducătorii s-au reîntâlnit şi au depănat amintiri, iar la final au primit câte o diplomă şi un tricou roşu cu însemnele clubului. În 1993, formaţia din Parcul Copilului a reuşit să devină pentru a douăsprezecea oară campioană naţională la rugby. Componenţii echipei de atunci, antrenorii şi conducătorii s-au reîntâlnit şi au depănat amintiri, iar la final au primit câte o diplomă şi un tricou roşu cu însemnele clubului.

Fondată în 7 mai 1932, de un grup de muncitori de la Atelierele CFR Griviţa, echipa de rugby cu acelaşi nume a adunat în îndelungata ei istorie douăsprezece titluri de campioană a României (1948, 1950, 1955, 1957, 1958, 1959, 1960, 1962, 1966, 1967, 1970 şi 1993). În urmă cu două decenii, într-o perioadă în care nu era favorită, gruparea din Parcul Copilului a produs surpriza. Prezent la sărbătorirea ultimului titlu, antrenorul Ermil Pasache şi-a amintit că după tur jucătorii şi-au dat seama că pot câştiga campionatul. ”De ce să nu ne batem şi noi la titlu? Ce, noi suntem mai proşti?”, a spus cineva, atunci.

La puţin timp după ce au disputat un meci în care rezultatul nu a contat, foştii rugbyşti ai Griviţei s-au strâns la tradiţionala ”repriză a treia”. Ei au primit de la Nicu Ungureanu, unul dintre componenţii echipei campioane în 1993, şi de la căpitanul Tiberiu Brânză, venit special din Franţa, unde este stabilit, câte o diplomă şi un tricou roşu cu însemnele clubului. S-au depănat, desigur, şi amintiri. ”Înaintea meciului cu Dinamo, de pe stadionul Dinamo, Gabriel Vlad a văzut cât de mari erau înaintaşii adverşi. Și a cam dat înapoi. În timpul meciului, după ce a fost oprit într-un mod nu tocmai regulamentar, el s-a uitat lung şi a rostit: ”Păi aşa merge aici?” Din acel m