- Editorial - nr. 116 / 15 Iunie, 2013 In iarna, dr. ing. Atanasie Ciorlaus – o personalitate de elita a cercetarii stiintifice din agricultura, apreciat in tara si strainatate, inclusiv in SUA, pentru lucrarile din domeniul erbicidarii culturilor agricole, imi declara ca niciodata Romania n-a fost granarul Europei. Intr-adevar, in perioada interbelica, din Romania se exportau cantitati enorme de grau pentru panificatie, datorita consumului redus de paine, romanii, mai ales cei din mediul rural, consumau mai mult mamaliga din faina de porumb. Mai amintim si faptul ca productiile obtinute erau relativ modeste. Despre adevarata revolutie agrara in Romania se poate vorbi abia dupa Al Doilea Razboi Mondial, in perioada copilariei socialismului pe meleagurile noastre, cand s-au pus bazele comasarii terenurilor, intai prin intovarasiri, apoi prin infiintarea in forta a gospodariilor agricole, dupa modelul colhozului sovietic si al intreprinderilor agricole de stat. Un alt factor care a contribuit din plin la schimbarile radicale din agricultura a fost mecanizarea si infiintarea Statiunilor de Masini si Tractoare (SMT), unde au fost incadrati mecanici agricoli, la inceput scolarizati sase luni, apoi prin scoli profesionale de mecanici agricoli de trei ani. Transformarile profunde din agricultura tarii au fost favorizate si de numarul mare de specialisti agricoli scoliti in universitatile de profil, in toate domeniile agricole, practic, in fiecare sat exista unul sau doi specialisti de inalta calificare. Referitor la mecanizare, la inceput au fost acele tractoare pe senile KD, fabricate dupa o licenta sovietica, apoi au aparut tractoarele cu pneuri, UTOS 26, UTOS 27, fabricate la Brasov, urmate de Universal 650, Universal 445, tractoare care au contribuit din plin la modernizarea agriculturii. Bineinteles ca s-a lucrat si la dotarea cu tot setul de utilaje agricole pentru l