S-a dovedit că scena politică poate ajunge, în baza mistificării cu bună-ştiinţă a unor adevăruri, victima unor seisme de proporţii. Se dovedeşte acum că, pentru atingerea intereselor câtorva politicieni, legea fundamentală este forţată pentru a dovedi că 30 e egal cu 50+1. Şi ni se mai dovedeşte, tot acum, că suntem martorii unei tentative de modificare neconstituţională a Constituţiei.

Revizuirea neconstituţională a Constituţiei

Asistăm, de zile şi zile, la elucubraţii care se spun pe diferite voci politice pe tema modificării Constituţiei – unii dintre cei care perorează pe această temă, în calitate oficială, neavând, nici de jure, căderea profesională să o facă. Asistăm la o expunere de opinii care, dacă ar ajunge transpuse în Constituţie, ar genera grave derapaje democratice. Vocile Opoziţiei nu au nicio şansă să combată eficient, expunându-şi argumentele, în faţa tăvălugului Puterii.

Şi mai grav este planul de modificare a Constituţiei plasat în afara cadrului legal. Nu ştiu dacă vreunul dintre membrii Comisiei parlamentare de modificare a Constituţiei şi-a pus problema că această iniţiativă de revizuire a legii fundamentale încalcă însăşi legea fundamentală. Şi nu e nevoie să ai studii aprofundate de drept constituţional pentru a sesiza acest aspect. E suficientă parcurgerea textului de lege pentru a observa că sunt două aspecte care ridică semne de întrebare în privinţa cărora, însă, nimeni din arcul Puterii nu-şi pierde timpul pentru a oferi o explicaţie: „paternitatea” iniţiativei revizuirii Constituţiei şi inexistenţa unui proiect de lege care să vizeze revizuirea.

Articolul 150 din Legea fundamentală spune clar că revizuirea Constituţiei poate fi iniţiată de Preşedintele României, la propunerea Guvernului, de cel puţin un sfert din numărul deputaţilor sau al senatorilor sau de minimum 500.000 de cetăţeni cu drept de vot