Cercetând istoria primelor veacuri creştine, constatăm că multă vreme s-a păstrat unitatea credinţei în chip desăvârşit. Sfinţii Apostoli au ascultat porunca Mântuitorului şi au răspândit adevărul Evangheliei pretutindeni, începând cu Ierusalimul, cu ludeea, Samaria, Galileea, continuând cu toată Asia Mică, Grecia, străbătând aproape toate ţinuturile lumii cunoscute până atunci, propovăduind Cuvântul şi Împărăţia lui Dumnezeu şi dovedind popoarelor prin semne şi minuni că Domnul lisus Hristos a înviat cu adevărat din mormânt şi S-a înălţat la ceruri. Nu mult după aceste timpuri frumoase, în mijlocul Bisericii s-au ivit certuri şi dezbinări, ridicându-se unii oameni rătăciţi care au semănat neghina în ogorul spiritual al Împărăţiei lui Dumnezeu, pe pământ.

Mai târziu, în unele locuri s-au ivit ereziile cele mari, arienii, nestorienii, monofiziţii, iconoclaştii şi alţii. Biserica a chemat soboruri din toată lumea, iar Sfinţii Părinţi ierarhi, sub călăuzirea Sfântului Duh, au statornicit pentru veşnicie dogmele, regulile de credinţă pe care noi, creştinii, trebuie să le mărturisim şi să le urmăm, ca să ne mântuim. Sfinţii Părinţi care s-au adunat prima dată în anul 325 la Niceea au fost în număr de 318. După ce au fost chinuiţi suferind temniţe grele de la împăraţii păgâni până la Constantin cel Mare care i-a eliberat, cei care au scăpat, mulţi cu rănile deschise pe trupurile lor, s-au prezentat la primul Sinod Ecumenic de la Niceea.

Sfinţii Părinţi luminaţi însă de Duhul Sfânt dogmatizau şi combăteau arătând dumnezeirea lui Iisus Hristos şi că El este una cu Tatăl şi cu Duhul Sfânt. Alţii dintre sfinţi le dovedeau prin semne şi minuni că Sfânta Treime este una, un singur Dumnezeu în trei feţe preaslăvit, Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt şi trebuie să I ne închinăm. Chiar Sfântul Spiridon a luat o cărămidă în faţa lor şi le-a arătat că una este cărămida, dar în ac