Maestrul Cristian Mandeal descrie etapele pe care le-a parcurs pentru a conduce orchestre în 35 de ţări din lume şi încheie cu o constatare greu de combătut: „Sunt cel mai bun dirijor român de astăzi“.

Nu există nicio reţetă în trei paşi simpli pentru cei care vor s-ajungă, atunci când vor fi mari, Cristian Mandeal. E o singură treaptă, pe care o tot urci: muncă, muncă. Asta e concluzia împovărătoare a maestrului Cristian Mandeal (67 de ani), după mai mult, mult mai mult de 1.000 de concerte conduse pe 4 continente, în 24 de capitale şi în alte oraşe, după ce a urcat la pupitrul celor mai cunoscute orchestre din lume şi după ce a fost aplaudat de milioane de oameni. Dar „magicianul“ cu baghetă mai are multe de spus, nu e ca şi când talentul s-ar pensiona. Am parcurs, în compania dirijorală a maestrului Cristian Mandeal, un scurt, intermediar, concert de la pupitrul orchestrei de cameră a amintirilor sale.

„Weekend Adevărul“: Frumos aici, la dumneavoastră.

Cristian Mandeal: Din baghetă am făcut casa aceasta. Din vârf de băţ. Este rodul concertelor mele.

Vrem să vorbim despre viaţa dumneavoastră.

Eu cred că am trăit două vieţi. Una – înainte de Revoluţie, iar alta – după. Am mâncat de foame pâine mucegăită din coşul de gunoi, cu mucuri de ţigară aruncate peste, la fel de bine cum am făcut casa asta.

Să începem cu „prima“. De unde sunteţi de loc?

Din Rupea (n.r. – jud. Braşov).

Şi, în copilăria dumneavoastră, majoritari erau românii?

Da, populaţia majoritară era românească. Dar Ardealul a fost întotdeauna foarte amestecat şi au fost întotdeauna zone cu majorităţi ungureşti, româneşti sau săseşti. A fost întotdeauna trilingv. Bunica mea, spre exemplu, care e ardeleancă, vorbea cele trei limbi perfect. Şi orice fată dintr-o familie mai bună era educată trilingv, indiferent care-ar fi fost li