În urmă cu 174 de ani, inventatorul american Charles Goodyear a descoperit vulcanizarea cauciucului, procedeu prin care acesta devine insensibil la variaţiile de temperatură. Puţini ştiu însă că marea descoperire a luat naştere în urma unui lung şir de eşecuri cu care s-a confruntat părintele cauciucului.

Produsele din cauciuc natural au apărut la începutul anilor 1800, dar nu erau foarte practice din cauză că deveneau moi sau casante în condiţii de vreme caldă sau rece.

Inventatorul american Charles Goodyear (foto) s-a născut în anul 1800. După mai mulţi ani de muncă, în căutarea formulei perfecte pentru cauciucul care să reziste în timpul curselor de maşini, Goodyear face în 1830 o mare descoperire: foloseşte acid pentru a înmuia şi apoi pentru a întări cauciucul.

Guvernul cumpără de la el 150 de saci poştali. Din nefericire, toţi erau defecţi. Goodyear era ruinat. Familia sa a fost nevoită să trăiască într-o fabrică abandonată şi să pescuiască zi de zi pentru a supravieţui.

Nouă ani mai târziu, în 1939, Goodyear a prezentat o nouă formulă dezastruoasă într-un magazin universal, în văzul cumpărătorilor. Nervos că nu a reuşit nici de această dată, a aruncat pe foc o bucată de cauciuc. Atunci şi-a dat seama că a descoperit o cale de a face cauciucul mai durabil – caucicul vulcanizat.

La scurt timp, Goodyear a dezvoltat procesul de vulcanizare al cauciucului natural formând punţi de sulf între catenele nesaturate. Acest proces de bază continuă să fie folosit cu adăugarea de acceleratori şi stabilizatori chimici. Începând cu 1945, cauciucul sintetic a fost produs la nivel comercial ca înlocuitor al cauciucului natural.

La 21 de ani de la marea descoperire, în 1860, Charles Goodyear încetează din viaţă.