ARTÃ Supranumit “poetul sevaletului”, pentru bogãtia de sentimente pe care le transmitea prin luminile si umbrele creatiilor sale, Viorel Husi, pictorul lãudat de însusi Nicolae Tonitza, pentru finetea sa artisticã, plinã de originalitate, ar fi împlinit astãzi 102 ani!
“Viorel Husi este unul dintre nemuritorii acestui oras dintre vii”! Era convins de acest lucru, emimentul profesor Ioan Alexandru Anghelus, care a descoperit, la fel ca alti sentimentali ai urbei, printre primii, uriasul talent al lui Viorel Husi. Chiar dacã soarta sa a fost vitregã, iar gloria, oricât de mult a meritat-o în timpul vietii, a venit târziu, cei care au avut norocul sã admire tablourile lui Husi, au lãsat în urmã cronici speciale si pline de admiratie pentru cel care, la doar 11 ani, debuta în lumea culorilor, cu tabloul “Din curtea Episcopiei Husilor”. S-a încãpãtânat sã se inspire doar dupã “chipul” orãselului sãu natal, în care a rãmas cu inima, chiar dacã pasii l-au purtat prin înaltele scoli de artã pariziene sau la Bucuresti, unde a expus alãturi de cei mai mari pictori ai vremii. „Parcã îl si vãd pe Viorel, cu pãlãria sa cu boruri largi si haina în stil francez. A fost mereu un tip boem, burlesc poate pe alocuri, dar de un pitoresc absolut. Talentul sãu cu totul iesit din comun a fost slefuit la Paris, unde a învãtat artele frumoase, având prieteni si profesori cu nume mari în domeniu. Plecase sã facã medicina, ca sã îi urmeze în carierã tatãlui sãu, un medic renumit. Dar pasiunea lui pentru picturã a fost mai puternicã. S-a întors trei ani mai târziu, destul de bolnav. Apoi viata sa a fost pe mai departe un fel de luptã nedreaptã, fie cu destinul adesea potrivnic, fie cu el însusi. Eu însã sunt convins cã Viorel Husi a fost un geniu. Si un îndrãgostit de Husi. A sperat pânã în ultima clipã sã facã pentru orasul sãu o monografie în imagini. N-a mai apucat! Poate cã noi a
