Pentru numărul din iulie al revistei „Historia” lucrez de zor la un amplu Dosar dedicat vizitei lui Alexandru Ioan Cuza la Constantinopol, în septembrie 1860, prima întâlnire dintre un demnitar român şi un Sultan al Otomanilor în care Domnitorul român n-a trebuit să se prăbuşească pe podele şi să sărute papucul Sultanului.

Am făcut eu, în a doua călătorie la Istanbul, o descoperire istorică, despre care cititorii vor afla, desigur, din numărul pe iulie al revistei. Cum se întâmplă când mă ocup de un subiect, lectura cărţilor şi documentelor necesare îmi abate atenţia şi către alte subiecte, să-i zicem, colaterale.

Unul dintre acestea se referă la o întâmplare cu tâlc din timpul Ceremoniei de prezentare a Firmanului de învestitură a lui Cuza, la Iaşi, în 21 septembrie / 4 octombrie 1859, de către trimisul Sultanului Abdul Medjid, colonelul Samih bei.

Consulul Franţei la Iaşi – Victor Place – descrie întâmplarea în Raportul său din 22 septembrie / 4 octombrie 1859 către contele Al. Waleski, ministrul de Externe al Franţei: „Mai este încă un incident de care mă simt dator să vorbesc Excelenţei Voastre din cauza neprevăzutului său. Până în prezent era în obicei ca fiecare trimis, delegat sau comisar turc, veniţi cu împuterniciri diverse în Principate să nu plece decât cu mâinile pline cu câteva mii de ducaţi. Principele Cuza nu se simţi în stare de a-şi însuşi acest vechi şi supărător obicei. Consultat de către acesta i-am răspuns că mi se părea preferabil de a reteza o dată pentru totdeauna aceste abuzuri şi că Puterile garante nu vor privi cu bucurie noua ordine pe care o stabiliseră începând cu unul dintre actele de venalitate. Cu toate acestea, el era să facă o tentativă şi trimise la Samih bei o persoană de încredere însărcinată să-i spună că Alteţa Sa doreşte a face un cadou, dar neştiind ce obiect anume i-ar fi pe plac, intenţiona să-i trimită su