Este printre puţinii supravieţuitori ai Holocaustului din al doilea război mondial care trăieşte acum, şi a venit la Cluj ca să spună prin ce orori a trecut.
Livia Frankel s-a născut în Sighetu Marmaţiei, unde a şi locuit până să ajungă la liceu în Cluj, timp de doi ani. Locuieşte în Stockholm de după încheierea celui de-al doilea război mondial. Când conflagraţia s-a terminat, nu s-a uitat înapoi. "După război nicio ţară nu voia evrei", spune ea, "iar ţara Israel încă nu era formată".
"Visul suprem al lui Hitler era să cureţe Europa de evrei", a spus Frankel pentru ziuadecj.ro. "În 1944 pierdea războiul şi a realizat că mai există 800.000 de evrei în Ungaria, iar aici includem şi Transilvania de Nord (graniţa între Ungaria şi România era atunci dealul Feleacului; Cluj-Napoca era în Ungaria, iar Turda - în România-n.red.). S-a dus la Horthy Miklos, premierul Ungariei, şi a cerut să pună evreii la dispoziţie pentru deportare; Horthy nu a fost de acord, aşa că Hitler a ocupat ţara, în martie 1944, şi a început să schimbe legi. Am fost obligaţi să purtăm steaua galbenă pe haine, orice evreu de la vârsta de şase ani în sus".
În 15 mai au început deportările. Mai întâi 3.000 de persoane, cu un singur transport, prin Kosice. În total din Ardealul de Nord au fost deportaţi peste 10.000 de evrei. La Auschwitz a ajuns toată familia, dar mai departe au plecat doar fetele: părinţii au fost duşi imediat în camerele de gazare, în aceeaşi zi în care au sosit. Livia şi sora sa Hedi au ajuns în lagăre de concentrare, unde au locuit timp de un an, în condiţii foarte grele. "Am ajuns în lagărul de concentrare din Hamburg, făceam muncă forţată, construiam case", rememorează Livia Frankel. "Nu era nimeni gazat, dar erau condiţii foarte grele, fără mâncare şi igienă; o situaţie foarte grea". Din lagărul din Bergenbersen, unde fuseseră mutate între timp, c
