Despre Viaţa Ioanei Maria Vlas. Piesă în trei acte. Actul I – Viaţa la ţară.
şapou: Mama FNI a devenit o ţărancă obişnuită. Trăieşte retrasă într-un sat de lângă Sibiu, creşte găini, cultivă legume şi scrie cărţi.
A intrat în afacerea FNI şi a ieşit din viaţa publică pe uşa din dos, făcând ani buni de puşcărie din cauza ingineriei financiare care a găurit buzunarele a sute de mii de români. Ioana Maria Vlas, o femeie cu o minte ageră şi spirit enciclopedic, este mulţumită de viaţa ei, cea de acum, dar se bucură atunci când “îşi poate pune rotiţele în funcţiune”. A rămas un personaj care fascinează.
“Eu sunt acum un ţăran obişnuit din Nou Român, cu parţial activităţi intelectuale, nemărturisite, în principal cu activităţi practice şi... zău că e bine aşa!” Acestea au fost ultimele cuvinte “oficiale” pe care ni le-a spus doamna Ioana Maria Vlas, după ce petrecusem aproape o zi în “cetatea” sa din satul Nou Român, de lângă Sibiu.
Nu am cunoscut-o înainte, nici înainte de… evenimentele istorice. Aşa că pentru mine a fost o apariţie proaspătă.
Ne-a primit cu braţele deschise, la propriu, ne-a îmbrăţişat şi ne-a sărutat obrajii, de parcă ne ştiam de când lumea. Sau, poate, pentru că veneam din lumea aceea pe care a părăsit-o de câţiva ani şi de care, de fapt, nu-i este dor deloc. Doar din când în când, câte o poveste spusă jurnaliştilor îi mai peticeşte legăturile cu Bucureştii. Înţelegem de ce: “Aici, dacă îmi zâmbeşte un om, ştiu că aşa a simţit nevoia să facă. Acolo, când îmi zâmbea cineva, întotdeauna mă întrebam ce vrea de la mine”. Dar până la poveştile de altădată, Ioan Maria Vlas ne-a plimbat prin prezentul ei.
Ca să ajungi în Nou Român trebuie să treci Oltul, un lac de acumulare şi să ocoleşti câteva dealuri. Din sat, din curtea sa, se văd munţii Făgăraş. Peisajul este ireal de frumos, lăsat acolo, parcă
