Atunci cand Ion Iliescu, patriarhul sau, dupa unii, groparul Revolutiei romane de la 1989, lansa conceptul nastrusnic al "democratiei originale", el era mult mai profund decat ne-am fi putut imagina.
Democratia originala insemnand, care va sa zica, tocmai contrariul notiunii pe care o indica termenul inventat pe vremea vechilor greci, adica expresia suveranitatii poporului.
Poate doar daca ideologul si strategul fesenismului biruitor nu intelegea prin popor numai structura mai restransa cunoscuta sub numele de nomenclatura, mostenita si re-creata sub pavaza noii puteri instalate pe cai mai mult sau mai putin oculte, dupa Decembrie 89. O democratie doar pentru dulai, nu si pentru catei.
Formula a primit denominarea inspirata de "democratura", adica un mix intre democratie si dictatura, in care se mimeaza mai mult sau mai putin plauzibil principiile democratice, sub care insa se intrevad pumnii de fier imbracati in piele de antilopa ai dictaturii. Un truc care este brevetat si inca si mai bine implementat de leadership-ul actual al Maicii Rusii si al unor republici nascute pe ruinele vechii Uniuni Sovietice.
Din fericire noi suntem ceva mai departe si ceva mai imunizati de forma maligna a acestor virusi si, in plus, am avut sansa de a accede in familia totusi respectabila a democratiilor occidentale, care, cel putin pana acum, mai cu raul, mai cu binisorul, ne-a ferit de derapaje fatale. Si totusi, cu o obstinatie demna de cauze mai bune, recidivam iarasi si iarasi.
Ma voi referi doar tangential la nefericitul proiect de amendare a Constitutiei care ilustreaza cu brio tendintele pernicioase mai sus mentionate. Voi aborda numai doua aspecte care afronteaza in asa hal democratia, incat par aproape neverosimile in absurdul si nesimtirea pe care le dovedesc.
Primul este nerespectarea rezultatului refer
