Ca fost "combatant" in prima linie, pot spune azi, la şapte luni de la numirea boardului Tarom prin management privat, ca "batalia" pentru imbunatatirea performantelor Tarom a trecut pe plan secund la scurt timp dupa introducerea managementului privat
De fapt, principala preocupare a devenit “batalia” romaneasca pentru Tarom. Aceasta “batalie” pentru Tarom este lupta dusa de o parte din managementul privat ne-executiv, inteles cu actionarul, de a lua locul managementului privat executiv direct ori prin interpusi.
Insa managementul privat ne-executiv, adica boardul companiei sau Consiliul de Administratie, a fost selectionat pentru a exercita un rol ne-executiv in conducerea companiei Tarom si nu pentru a folosi aceasta pozitie ca si intrare “prin dos” in conducerea executiva, unde se accede printr-un proces competitiv diferit.
Tarom a fost compania pilot pe Ordonanta de Urgentă 109/decembrie 2012 privind managamentul privat la companii de stat iar evolutia acesteia sub managementul privat este deplin monitorizata.
Experimentul Tarom reprezinta o serie de lectii in guvernanta corporatista autohtona din multiple perspective: maniera de lucru a unui board independent, controlul actionarului asupra boardului, mutari de preluare a controlului etc.
Probabil “batalia” pentru Tarom se va incheia prin demiterea CEO-ului indiferent de rezultatele pozitive obtinute si de rezultatul procesului iminent (ca doar compania plateste), imediat dupa depunerea scrisorii de intentie spre aprobarea Boardului FMI.
Desi CEO-ul este “rugat” aproape zilnic in ultima perioada sa se imbolnaveasca ori "sa se ceara afara" pentru orice motiv doreste sa invoce, nu cred ca va parasi compania a carei performanta deja o imbunatateste.
Cu toate acestea, rezultatele inregistrate deja de noua conducere executiva privata (CEO si echipa manageriala Tarom) sun
