Se prea poate ca unii tineri născuţi în era MP3-urilor să nu fi auzit niciodată de MTV. Un post TV, lansat în 1981, care a scris istorie. Dar care în zilele noastre nu mai înseamnă Music Television: e MTV fără explicaţia de canal dedicat special muzicii. Aparent această „schimbare“ e cât se poate de minoră, dar ea simbolizează sfârşitul unei ere. Cea în care muzica nu era aşezată pe rafturile supermarket-urilor, lângă raionul de ulei şi produse cosmetice. Cea în care muzica avea locul ei bine definit. Iar pentru a asculta muzică, era nevoie să faci un mic efort. Prin ţărişoara noastră n-am stat niciodată prea bine la capitolul magazine dedicate muzicii, niciodată.

Aşa că, dacă faci parte din categoria cetăţenilor care au „prostul obicei“ de a căuta câte o apariţie discografică într-un magazin dedicat, ai toate şansele să rămâi cu buzele umflate. E drept, poţi comanda ce-ţi pofteşte inima, pe net, dar lipseşte „fiorul“, sentimentul acela de a pune mâna pe viniluri, CD-uri, de a „săpa“ după ceva care-ţi încălzeşte inima. Trăim vremuri în care pe lângă librării, CD-urile se vând şi la chioşchiurile de ziare. Pe principiul iei o revistă cu reţete de bucătărie şi primeşti Chopin. Sau un ziar şi te alegi cu cele mai tari hituri ale momentului. Există cazuri şi mai frumoase. Cumperi o cutie de margarină şi primeşti un CD cu şansonete franţuzeşti. Urmează CD-uri incluse în pachetul de ţigări. Sau cartoane de ouă care pe lângă data fabricaţiei vor avea înscrise şi o parolă de download pentru cine ştie ce interpret trendy.

Desigur, există posibilităţi multiple prin care melomanii îşi pot satisface poftele. Şi totuşi, conform unui studiu recent, tinerii care merg la festivaluri pop-rock au cu totul alte preocupări decât muzica. Se merge pentru alcool, sex şi droguri. As always, de fapt. Doar că în alte vremuri preocupările astea includeau şi muzica. Ş-atun