În societatea contemporană, dincolo de venerarea libertăţii individuale, controlul social şi politic atinge cote pe care doar scriitorii de ficţiune politică îl intuiau acum opt decenii.
Probabil nu întâmplător, Brave New Word (Minunata lume nouă), celebra contre-utopie a lui Aldous Huxley, apărea în 1932, în plină criză economică, dar şi socială şi politică. Mai mult decât acum optzeci de ani, astăzi, tot în vreme de criză, când valorile sunt relative, controlul politic, camuflat neconvingător în spatele luptei antiteroriste, este prezent. E ceea ce a relevat scandalul provocat de informaţiile fostului agent american Edward Snowden privind ascultările masive şi monitorizarea activităţii pe internet a sute de milioane de persoane. În urma acestor dezvăluiri, Washington Post, în tradiţia scandalului Watergate, publica pe 6 iunie, în ediţia sa electronică, un articol inspirat dintr-un document secret al National Security Agency (Agenţia Naţională de Securitate) în care se afirma că "Agenţia Naţională de Securitate şi FBI au acces direct la serverele centrale a nouă mari societăţi americane de internet". Iar justificarea este simplă: "colectarea de date este vitală pentru combaterea terorismului".
Chiar dacă cele nouă mari companii informatice au dezminţit informaţia după care ar fi participat la programul Prism (programul de supraveghere electronică al Agenţiei Naţionale de Securitate), cu excepţia Twitter, care a refuzat orice colaborare, toate celelalte se pare că au făcut concesii. După Echelon şi Stellar Wind, a venit acum rândul Prism să atragă atenţia opiniei publice asupra modului în care se încalcă drepturile individuale. Căci, dincolo de afirmarea principiilor libertăţii individuale se ascunde o uriaşă neîncredere în buna-credinţă a cetăţenilor. Dar ce aveţi de ascuns? întreabă susţinătorii acestei "minunate noi lumi". Iar neoconservatorii şi ne
