"Primăvara" leului a fost scurtă. În ciuda creşterii economice raportate pentru primul trimestru al anului şi a celei mai mari creşteri a producţiei industriale din Europa, în aprilie 2013, moneda noastră a intrat pe o tendinţă precipitată de depreciere faţă de euro în ultimele săptămâni.
De data aceasta, reprezentanţii BNR nu s-au mai grăbit să înfiereze atacurile speculative, ci s-au mulţumit să declare că "deprecierea leului în raport cu euro este doar un fenomen de scurtă durată", iar Banca Naţională nu este îngrijorată, deoarece "moneda naţională nu este în pericol".
Oare se bazează afirmaţiile oficialilor BNR doar pe capacitatea de intervenţie pe piaţa valutară sau există siguranţa că redresarea economică este sustenabilă? Şi cât de mare este capacitatea de intervenţie, dacă nu se prelungeşte acordul cu Fondul Monetar Internaţional?
Din păcate, tendinţa de depreciere a monedelor din economiile emergente nu a avut numai un caracter regional, limitat la Europa Centrală şi de Est. Fenomenul s-a observat din Brazilia până în Indonezia, pe fondul speculaţiilor privind temperarea tiparniţei din Statele Unite.
Reacţia pieţelor internaţionale arată că nu există o încredere prea mare în capacitatea Fed-ului de "normalizare" graduală a dobânzilor. Materializarea acestei intenţii ar reprezenta un succes istoric, având în vedere că istorice sunt şi dimensiunile bulei speculative de pe pieţele obligaţiunilor guvernamentale.
Într-o declaraţie recentă în faţa parlamentarilor britanici, Andy Haldane, director executiv pentru stabilitate financiară la Banca Angliei, a avertizat că "explozia celei mai mari bule din istorie de pe piaţa obligaţiunilor" ameninţă stabilitatea financiară globală.
"În mod intenţionat am umflat cea mai mare bulă speculativă din istorie pe piaţa obligaţiunilor guvernamentale", a precizat Haldane, referindu-se la p
