Pe 16 iunie 1873, într-o după masă de sâmbătă, adormea în Domnul în reşedinţa sa din Sibiu, marele arhiepiscop şi mitropolit al românilor ortodocşi din Transilvania şi Ungaria, Andrei Baron de Şaguna. Plâns de întreaga societate transilvană, încărcat cu elogii de împăratul Franz Joseph, mitropolitul a fost coborât în glia Răşinarilor.

Pe 16 iunie 1873, într-o după masă de sâmbătă, adormea în Domnul în reşedinţa sa din Sibiu, marele arhiepiscop şi mitropolit al românilor ortodocşi din Transilvania şi Ungaria, Andrei Baron de Şaguna. Plâns de întreaga societate transilvană, încărcat cu elogii de împăratul Franz Joseph, mitropolitul a fost coborât în glia Răşinarilor, localitate de români harnici şi darnici, care i-a dăruit culturii române pe O. Goga şi E. Cioran. Va străjui de aici iubita-i naţiune şi biserică până în toamna lui 2011, când, în urma canonizării sale, a fost readus în burgul sibian. Aidoma edificiului Catedralei ortodoxe dintre zidurile vechii cetăţi săseşti, Şaguna a fost şi rămâne un simbol al demnităţii româneşti într-o Transilvanie, care până la venirea lui fusese dominată de trei naţiuni politice - ungurii, saşii şi secuii - care refuzaseră, în mod repetat, să-i recunoască naţiunii române dreptul la o existenţă fraternă, leguită şi egală, nu tolerată şi subordonată. Istoricii care s-au aplecat asupra vieţii şi activităţii sale au reliefat activitatea sa culturală şi bisericească, politică şi naţională în dezvoltarea istorică a românilor ardeleni. Concluzia lor? Elocventă: orice istorie a Transilvaniei nu poate fi scrisă fără a se aminti numele şi epoca lui Andrei Şaguna.

Dar ce relevanţă poate avea această observaţie într-o lume care pare că nu mai este interesată de adevăratele valori ale spiritului, ale culturii, ale divino-umanului, ale firescului şi bunului simţ până la urmă? Pseudo-cultura, parvenitismul, şmecheria, grobianul şi