România are o teribilă rezistenţă la reforme. Iată pentru exemplificare o ştire găsită pe site-ul EVZ: ”România ar putea avea opt guvernatori regionali până la sfârşitul anului”, a declarat, în cadrul unei conferinţe de presă susţinute la Cluj, ministrul Administraţiei . Ministrul a precizat că viitorii guvernatori vor avea responsabilitatea monitorizarii modului de cheltuire a fondurilor europene şi a coordonării activităţii agenţiilor de dezvoltare regională, despre care susţine că nu funcţionează la întreaga capacitate.

Guvernatorii vor avea, astfel, responsabilităţi limitate, iar regiunile pe care le vor conduce nu vor fi regiuni administrative, ci regiuni de dezvoltare economică. Cadrul legal necesar înfiinţării acestor funcţii va fi elaborat, potrivit ministrului, cu consultarea membrilor Delegaţiei Comisiei Europene la Bucureşti, iar guvernatorii vor fi numiți, în cel mai probabil caz, prin hotărâri de Guvern, la propunerea Consiliilor de Dezvoltare Regională”. Dacă vă spun că ministru era Octav Cozmîncă, iar ştirea este din 19 ianuarie 2003 e de ajuns, nu?

***

În ultima vreme, stau şi mă uit uimit la lungul şir de domni şi doamne din Occident, care în apariţiile lor diafane vin şi ne vorbesc despre cât e de superbă România subdezvoltată, arhaică. Cu glas tacticos, un pic din înaltul economiilor occidentale, ne îndeamnă să valorificăm şi să conservăm „imensa şansa” de a fi la periferia civilizaţiei europene. De a fi barbari! Câteva borcane de miere şi de dulceaţă, vreo 20 kg de brânză şi o sută de litri de lapte, la care s-ar adăuga 2-3 putini de murături, numai bune de pus pe masa oaspeţilor din Vest completează mirificul peisaj.

Mai nou, o organizație, inspirat şi ironic numită Europa Nostra, care pretinde că se ocupă cu salvarea patrimoniului cultural, dar care lucrează intens la transformarea şefilor săi în mari antrepreno