E un truism faptul ca printre medici, ca si in alte bresle, exista o majoritate de profesionisti onesti si tacuti, cateva varfuri sclipitoare si o minoritate gri, zgomotoasa si specializata in arta compromisurilor. Dar tocmai pentru ca este un truism, am fost si sunt mirat de absenta diferentierii intre aceste categorii atunci cand, in Romania, se vorbeste public despre breasla medicala.
Sunt constient ca din tara noastra nuantele au fost trimise in exil, ca barosul a devenit unealta declarativa preferata, ca subtilitatea e privita ca o insecta ciudata. Dar, totusi, nu-mi pot reprima mirarea atunci cand citesc, lansate in picaj din gura presedintelui Colegiului Medicilor din Romania, astfel de cuvinte zdrobitoare:
„A existat procesul halatelor albe in vremea lui Stalin, dar in Rusia. In Romania au existat si in perioada comunista atacuri la adresa personalului medical, dar nu de o asemenea maniera cum a inceput sa existe incepand cu 1 ianuarie 2013”.
Observatia profesorului Vasile Astarastoae este corecta doar cantitativ. Sensul ei este lipsit de nuante. Procesele in care au fost implicati medici s-au inmultit in ultimul an, la fel si numarul arestarilor preventive si al perchezitiilor in anumite clinici. A echivala acest avant justitiar cu procesele halatelor albe din perioada comunista poate fi nu doar o impietate, ci si acel gen de periculoasa miopie in care umbra indepartata a criminalului aplecat asupra victimei iti apare ca o silueta grijulie.
Stiu ca e o evidenta, dar in epoca realitatilor create de televiziuni e cazul sa punem pe hartie si astfel de evidente. In perioada comunista, medicii erau arestati pentru credinta si ideile lor. Sa crezi si sa speri in ceea ce doresti a fost si este un drept al oricarui om.
Astazi, cand sunt retinuti, medicii ajung in arest pentru ca sunt suspectati
