Managementul ales la conducerea companiei şi privatizarea unor pachete, aparent minoritare ale companiei de gaz, au permis, în perioada interbelică, anumitor cercuri să intervină în conducerea companiilor din sectorul gazelor naturale şi chiar să ajungă să le domine.

Vom reda în continuare un pasaj extras din memorile lui Constantin Ioan Motaş, fostul director general al societăţii de gaze în perioada 1919 – 1945, care atestă modul în care şi „oamenii de afaceri” de ieri abordau pătrunderea în afacerea cu gaze (extras din lucrarea C.I. Motaş - O viaţă de luptă, Ed. AGIR):

Abrogându-se în aprilie 1936 legea de monopol, credeam la un moment dat că s-a terminat şi perioada de luptă ce o duceam, nevoit de peste 10 ani, ca să asigur existenţa întreprinderilor de gaz metan şi ce îi va urma. În fine, o lungă perioadă de linişte şi prosperitate.

Totuşi, asupra viitorului Companiei SONAM;ETAN începuse, de câtăva vreme să se profileze o nouă ameninţare, de data aceasta mult mai gravă decât toate primejdiile ce reuşisem să le înlătur până atunci. În calea lor apare acum binecunoscutul om de afaceri, inginerul N. Malaxa. El devenise sufletul camarilei din jurul lui Carolal II-lea, camarilă care, speculând viciile şi poftele nemăsurate ale acestuia, ajunsese să fie a doua putere în stat, peste Parlament, peste justiţie.

Malaxa reuşise să fie socotit de toţi ca omul de afaceri al lui Carol al II-lea.

Se poate uşor înţelege că dorinţele lui luau în faţa celor timoraţi şi chiar a altora, mai curajoşi, aspectul de porunci venind de sus. La reuşita lui îl ajuta însă enorma şi proverbiala lui largheţă, bineînţeles, faţă de cei coruptibili.

Or, până în vara 1938, eu nu cunoscusem personal pe N. Malaxa.

Totuşi, îi bănuisem puterea din 1935, când am văzut cum taxele la imp