Trecerea a patruzeci de zile de la Sfintele Sărbători de Paşti este sărbătorită de biserica ortodoxă drept Înălţarea Domnului, credincioşii salutându-se în această zi cu formula: „Christos s-a-nălţat!”. De sărbătoare ortodoxă a fost „legată” şi o sărbătoare oficială simbolică, omagierea memoriei eroilor neamului, trecuţi în eternitate în luptele purtate de neamul românesc pentru integritatea şi eternitatea pământului străbun. Tipicul desfăşurării ceremonialelor dedicate acestei sărbători a suferit modificări neesenţiale, spectatorii prezenţi fiind obligaţi să asiste la aceeaşi schemă rigidă de program militaro-laico-religios, devenită după douăzeci de ani, neatractivă şi seacă.

Schema simplificată a desfăşurării unei astfel de sărbători a fost învăţată şi de elevii din clasele primare, aduşi cu clasa, de către doamna dirigintă să vadă cum defilează soldaţii. Iată scenariul: spectacolul se deschide prin apariţia mulţimii de „ gură-cască”, din care mai mult de jumătate nu sunt lămuriţi asupra conţinutului viitoarei prestaţii militaro-religioase. Cu toate acestea, foarte puţini renunţă şi pleacă. Pentru că nu în fiecare zi se strânge atâta lume în pieţele publice din centrul oraşului şi mai ales pentru că nu vezi foarte des armata îmbrăcată în uniformă festivă şi cu armele la piept.

După invazia mulţimii, urmează sosirea în pas de manevră care respectă cadenţa, a plutoanelor participante la viitoarea defilare. Acestea intră în dispozitiv şi aşteaptă. Sosesc rând pe rând: reprezentanţii instituţiilor descentralizate ale statului, reprezentanţii partidelor politice şi ai autorităţilor publice. Aceştia sunt adunaţi în grupuri compacte, fiecare entitate purtând prin două persoane mai tinere sau mai în vârstă, după caz, o coroană cu jerbe, care conţin mesaje de profund respect pentru eroi.

Îmbrăcaţi în straie preoţeşti, care