Am fost la Congres. A spune că a fost formă fără fond e un enunţ incorect. Aş spune, mai degrabă, că a fost formă cu fond difuz. Diluat. Aglutinat. A fost mult şi nefocalizat. Dar, mai ales, a fost Congresul care a ratat tema esenţială a schimbării paradigmei Educaţiei: o altă ARHITECTURĂ CURRICULARĂ. Iar conversaţia despre VALORILE cultivate de şcoală ca sistem aproape că nu a existat. Aici suntem acum. Continuăm. Mai e mult până departe...
Experienţa directă Congresul consacrat Educaţiei a ratat în mod nepermis asumarea explicită, curajoasă, în cuvintele limbii române, a SCHIMBĂRII PARADIGMEI EDUCAŢIEI în România. Cel mai curajos vorbitor din sesiunea plenară de deschidere a evenimentului a fost reprezentantul Ministerului Educaţiei al... Finlandei!, care a anunţat cu toate vorbele cel mai nou proiect de parteneriat dintre România şi Finlanda: C.R.ED.E. – Complete Reform of EDucational Entity (reforma completă a entităţii educaţionale – româneşti, de bună seamă!...), proiect discutat câteva ore bune în pre-ziua congresului cu toţi inspectorii şcolari generali. Frică? Încremenire în negare? Incompetenţă? Toate laolaltă? Senzaţia mea la finele celor două zile a fost aceea a unei mase imense de lucruri şi proiecte care "se întâmplă", care merg pretutindeni şi nicăieri, un soi de pseudo-derivă colosală, fără noimă istorică de leadership autentic, necesar, românesc. Păcat!... Au fost, http://www.congresuleducatiei.ro/program.html, douăzeci şi una de "sesiuni paralele" (adică, secţiuni) şi patru sesiuni de tip plen – aşadar, douăzeci şi cinci de mari teme transpuse în format pretabil la dezbatere şi analiză. NICI UNA (nu doresc să scriu conform normelor actuale, adică într-un cuvânt, pentru a accentua cât pot eu acest imens zero al congresului), repet, nici una (poate, cu mini-excepţia tangentă SP6...) din aceste sesiuni nu a avut ca temă explicită cel mai fierbint
