Pe 10 octombrie 1981, România era învinsă de Elveţia, 1-2, prin golul unui jucător care nu se regăseşte în analele fotbalului elveţian. Robert Luthi înscria golul decisiv în poarta tricolorilor, însă prezenţa sa la naţională nu i-a fost recunoscută din cauza unei reguli ciudate adoptate de Federaţia de Fotbal de la Berna.

Fotbalul e uneori nedrept! Aşa a simţit şi Robert Luthi la începutul anilor '80. Avea un vis. Să ajungă la naţională. Iar acest vis a devenit realitate. A debutat chiar împotriva României în toamna lui 1981. Debut frumos, cu gol, cum se cuvine unui mare jucător. Şi ce gol a marcat! Dribling frumos pe dreapta şi un şut trimis cu o precizie de lunetist la colţul lung.

Din nefericire pentru el, nu a fost titular ci a intrat doar în ultimele 26 de minute. Ori, Federaţia Elveţiana de Fotbal stabilise ca selecţiile unui jucător la naţională să fie contorizate doar dacă evoluează minim 45 de minute într-un meci. Dacă un fotbalist nu juca cel puţin o repriză, selecţia lui nu era trecută în statistici.

Luthi a înghiţit în sec şi a continuat să joace bine. Selecţionerul nu l-a uitat şi l-a convocat din nou. La un meci cu Ungaria, vecinii noştrii. Nici de această dată nu a fost trimis în teren de la început. A prins doar ultimele 20 de minute.

Ultima încercare. Meciul cu Portugalia, în 1982. Luthi e prezent la datorie, dar antrenorul îl aruncă pe teren doar în ultimele 29 de minute. Nu a fost să fie nici de această dată asta.

În 1983, federalii elveţieni decid să abroge regula celor minim 45 de minute. Din acel moment orice jucător care intra fie şi pentru o secundă pe teren la un meci internaţional rămîne cu selecţia. Pentru Luthi, această decizie nu a mai fost de ajutor. A dispărut din peisajul naţionalei lăsînd în urmă o situaţie cel puţin paradoxală: este singurul jucător din lume care figurează în statisticile fotbalului cu