Echipele naționale de juniori și tineret au realizat în ultima perioadă de timp rezultate de toată jena. Rezultate care creează multă amărăciune și care definesc o realitate de fapt indiscutabilă. Procesul de selecție, activitatea de instruire și competițiile interne destinate copiilor și juniorilor sunt neglijate aproape total în fotbalul nostru. Iar acolo unde tradiția a mai lăsat ceva urme, inventariem, în cele mai frecvente cazuri, efecte ale sărăciei și ale unui amatorism păgubos. Fotbalul nostru juvenil reperezintă un puțin tot mai puțin. Și, pe o astfel de secetă, rezultatele costelive apar într-un firesc incontestabil. Doar tălâmbii prețioși sunt luați prin surprindere și, grav lezați în fudulia lor impecabilă, bagă mânie proletară în aprecierea critică a rezultatelor. Ignorând realitatea cauzală doar fiindcă aceasta le este mult prea familiară.

Miodrag Belodedici, chestionat pe tema rezultatelor slabe ale echipelor naționale de juniori și tineret, a făcut niște observații dezarmant de sincere. Omul ăsta care nu știe să glumească atunci când vine vorba despre fotbal spunea că ”fotbalul nostru moare de mult. Poate nu v-ați dat seama. Vina este comună. În România sunt fotbaliști care la 28 de ani au probleme elementare. Nu numai la 21 de ani. Steaua, Vaslui sau CFR nu ajută cu nimic în acest sens”. Enumerarea lui Belodedici este una scurtă. Sârbul a folosit doar câteva exemple. Lista vinovăției poate fi mult exstinsă. Eventuala nominalizare a cluburilor pe lista excepțiilor devine mult mai anevoioasă. Alcătuirea unei liste cât de cât încurajantă a merituoșilor presupune cheltuială de îngăduință.

Criza economică este scuza în spatele căreia se ascund patronii cluburilor divizionare atunci când sunt acuzați că nu investesc în centre de copii și juniori. Unii dintre acești diriginți ai fotbalului n-au ajuns nici măcar în preajma vre