Intr-o conversatie cu participantii la unul dintre workshopurile mele, am fost intrebat cu vadit interes de ce practic mountain biking. Mai mult, curiozitatea nu era legata de sport in sine, ci mai degraba despre motivul pentru care fac antrenamente periodice si particip la maratoane de mountain biking.
Am realizat atunci ca niciodata nu mi-am pus intrebarea “de ce?”. M-am reapucat pur si simplu, dupa o intrerupere de 18 ani. Mi-a fost destul de simplu ca ulterior sa continui explorarea in mintea mea si sa fac conexiuni cu “de ce muncesti in aceasta companie?” sau, mai simplu “de ce muncesti?”. Presupun ca raspunsul la ultima intrebare se invarte in jurul banilor, nu? :-) Iar pentru raspunsul la prima intrebare poate ca ai avea nevoie de ceva timp de gandire.
Am avut de multe ori curiozitatea sa fortez o explorare cu persoana din fata care imi raspundea ca munceste pentru bani, sa vad daca mai este si altceva in spate. Invariabil ajungeam la altceva, spre surpriza persoanei care accepta sa-mi raspunda la intrebari. Si sesizam la unii un fel de blocaj, ca si cand le-ar fi fost descoperit jocul inconstient, incercand sa se protejeze prin: “asta e in teorie, ca in practica toti muncim pentru bani”. E fascinant cum mintea spalata bine de un sistem poate sa ne joace feste.
Daca ne gandim la reactia “muncesc pentru bani”, am putea sa spunem ca ea este normala. Si ne vine din istorie. V-ati intrebat vreodata cand au aparut primele locuri de munca, primele “job”-uri, cum le mai numim azi? De cand exista? Ca sigur nu au exista dintotdeauna, sigur in Evul Mediu boierii nu aveau angajati pe stat de plata sau cu ore de program.
Am gasit o corelatie foarte interesanta intre reactiile oamenilor la intrebarea “tu de ce faci ceea ce faci?” si accesoriile sistemului care ne inconjoara in prezent. Sa ne gandim doar ca la inceputul secolului 20 se nasteau
