Despre Viaţa Ioanei Maria Vlas. Piesă în trei acte. Actul II: Viaţa la pârnaie.
Mama FNI a devenit o ţărancă obişnuită. Trăieşte retrasă într-un sat de lângă Sibiu, creşte găini, cultivă legume şi scrie cărţi.
A intrat în afacerea FNI şi a ieşit din viaţa publică pe uşa din dos, făcând ani buni de puşcărie din cauza ingineriei financiare care a găurit buzunarele a sute de mii de români. Ioana Maria Vlas, o femeie cu o minte ageră şi spirit enciclopedic, este mulţumită de viaţa ei, cea de acum, dar se bucură atunci când “îşi poate pune rotiţele în funcţiune”. A rămas un personaj care fascinează.
Ne întoarcem pe terasă şi gazda îşi intră în rolul pe care bănuia că vrem noi să-l joace. Ni se pare un om împăcat. Aşa şi spune că este, dar recunoaşte că “6 ani jumate de închisoare, din care 5 în arest, nu sunt uşor de suportat! Nu din punct de vedere psihic, că asta nu a fost o problemă, ci din punct de vedere fiziologic. 5 ani să stai într-o cameră de doi jumate pe doi jumate, cu patru paturi suprapuse, nu e uşor. Noroc cu cărţile mele şi cu scrisul meu şi cu învăţatul meu.” A studiat drept penal comparat, pentru că a vrut să vadă cum fac alţii, în alte ţări, justiţie. Nu consideră nici acum că i s-a făcut vreo nedreptate. “Mie nu mi s-a făcut niciun fel de nedreptate pentru că, având în vedere probele, pe care eu le-am pus la dispoziţia instanţei, ceea ce a fost învinuirea de înşelăciune s-a dovedit. Eu am dat raportări false, am semnat aceste raportări false, am ascuns adevărul în legătură cu FNI-ul, am făcut exact ceea ce scrie în articolul 215, am prezentat situaţia ca adevărată, ea nefiind adevărată, cu beneficii pentru sine sau pentru altul. Mă rog, în cazul de faţă a fost pentru altul... Textul de lege este aşa şi aşa a trebuit să fie judecată. Eu n-am cerut clemenţă din partea judecătorilor, eu le-am spus chiar de la început «vă rog foarte fr
