După ce FMI încearcă cu orice ocazie să reducă dimensiunea sectorului bugetar, prin privatizări şi reduceri de salarii şi bonusuri, guvernul Ponta s-a gândit la opțiunea impozitării cu 85% a salariilor compensatorii ale directorilor din organismele de supraveghere financiară, după ce membri ai Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor au încasat din salarii compensatorii 230 de mii de euro fiecare .

Cota de 85% se aplică unor salarii compensatorii la plecarea din funcție a directorilor- în corporații aceste plăți poartă numele de „golden handshake” sau „golden parachutes”- paraşute de aur, plătite managerului în cazul în care compania este preluată de altă companie sau în cazul în care directorul este schimbat din funcție.

Camera de Comerț Americană (AmCham) a reacționat prompt la aflarea veştii, susținând că textul ordonanței era ambiguu şi ar fi putut să vizeze şi mediul privat. Prietenul Băsescu nu a ezitat să le susțină cauza: „Acea impozitare de 85% a ieşit din povestea cu cota unică. E prima breşă care se face şi cred că nu va fi foarte bine primită de comunitatea de afaceri.” Azi în sectorul bugetar, mâine în privat. Directorii de companii din România au salarii foarte mari în comparație cu muncitorii – România depăşeşte la acest capitol orice țară europeană şi chiar Rusia şi Ucraina, vedeți graficul aici. Majoritatea străini, plătiți adesea în conturi off-shore, taxați la un nivel minimal pentru Europa, aceşti directori văd suprataxarea din mediul bugetar ca un pericol pentru propriul gheşeft : un trai ca în Emirate într-o țară europeană. Din mediul corporate în managementul companiilor de stat nu e decât un pas, ce se face mai uşor dacă ai semnat în tinerețe angajament de colaborator sau colaboratoare. De exemplu Alexandrina Gătej, racolată de Securitate în septembrie 1989, taman la spartul târgului: Fostă corporatistă şi directoare a Camerei de