Grete Tartler, Islam, repere culturale. Proba Orientului,

Piteşti, Paralela 45, 2012

Grete Tartler este o cunoscută şi preţuită orientalistă, unul dintre rarii noştri specialişti în domeniu, traducătoare (Înţelepciunea arabă, Înţeleptul singuratic), poetă. Cartea de faţă cuprinde un curs concentrat despre Islam, studii mai vechi şi mai noi revăzute, de tematică interculturală, în fond, studii comparatiste despre relaţia Orient-Occident. Mă aşteptam, din partea autoarei, la un excurs mai spectaculos în istoria şi cultura Islamului, la o viziune mai personalizată, în fine, la o carte mai închegată, nu la o „culegere”. Mă aşteptam la o carte care să ofere un „reper” pentru cititorul român, dar şi o „revelaţie”, într-un domeniu extrem de ofertant, din varii perspective, în ciuda pericolelor politizării subiectului. Ideea sugerată de subtitlu şi în care am crezut că voi descoperi miza cărţii, „proba Orientului”, este exprimată de facto abia în ultima frază a ultimului capitol. Este vorba despre descoperirea, dacă nu a rădăcinilor (şi) islamice ale culturii europene, o idee destul de curajoasă, despre „dialogul” foarte vechi, constitutiv pentru mai tânăra cultură europeană, dialog imposibil de ignorat, între cultura Islamului şi cultura Europei. Această idee, prezentă în subteran în toate studiile acestui volum, firul roşu, electrizant, al cărţii, necesita, cred, o mai vizibilă şi curajoasă strategie textuală. Parcă volumul rămâne suspendat, neterminat, te simţi abia iniţiat în câteva dintre tainele acestei culturi şi abandonat înafara ei... Sinteza pe care o aşteptai, ideile tari doar se presimt şi e treaba cititorului să le ducă mai departe, pe cont propriu. Autoarea „ştie”, sugerează, dar pare mai interesată de latura filologică, istorică, de comparatism, de detalii, decât de problema de fond care subîntinde întreg volumul, şi anume această „probă a