S-au răsculat peremiştii. Toţi aceşti distinşi, marcanţi şi inubliabili membri ai partidului înfiinţat de Corneliu Vadim Tudor l-au dat jos pe fondator, ca să-şi regăsească drumul spre Parlament şi spre aerul politicii înalte.

Oricît l-am tot făcut de doi bani pe CVTudor, această răscoală din partidul lui mi se pare echivalentul supărării păduchelui că nu mai are de unde-şi trage hrana, fiindcă nu-şi mai înfige trompa într-o căpăţînă, ci într-o perucă.

Toţi foştii securişti rămaşi pe drumuri şi toţi milogii care s-au apucat de politică suflîndu- lui CVT i în zona rotundă a spatelui s-au găsit acum să-l dea jos pe cel care pe unii i-a scos din rahat, iar pe alţii dintr-un anomimat din care n-ar fi ieşit decît dacă s-ar fi apucat de violuri sau de spart bănci.

PRM-ul n-a fost niciodată un partid, ci o liotă de slugi ale lui CVTudor. Toţi ăştia care vor să-l dea jos acum pe fostul lor stăpîn, îşi închipuie că ar putea face din Ghiţă Funar ceea ce a fost Vadim pe vremuri. Or numai cretin să fii ca să nu-ţi dai seama că PRM-ul nu s-a născut de jos în sus, ci de sus în jos. Ăsta a fost şi e un partid apărut dintr-o revistă. Vadim Tudor a înfiinţat România Mare ca să-i trezească pe toţi securiştii mofluji şi pe toţi complexaţii ceauşismului ca să le dea un scop în viaţă. Toată păduchelniţa securistico-activistică s-a ridicat la viaţă după ce Vadim i-a inventat un scop să învie.

Să fie limpede însă, acest partid al păduchilor n-ar fi putut exista fără ajutorul ploşniţelor politice ale FSN-ului. Vadim s-a milogit la Petre Roman – dă-mi un sediu, şi l-a primit. L-a pupat în dos pe Iliescu, să se extindă, şi s-a extins.Că apoi s-a răhăţit şi-n capul lui Roman şi-n tărtăcuţa lui Iliescu, ăsta e meritul lui Vadim, nu al securiştilor pe care i-a scos din rahat.

El, cu toate cîrligele lui de prins muşte, şi cu toate hîrtiile lui cu lipici, a făcu