De curând, urmaşul sfântului Petru a recunoscut imposibilitatea de a reforma Curia romană (guvernul Bisericii Catolice), acolo unde există, după spusele sale, un puternic lobby gay. De asemenea, Papa Francisc a vorbit despre corupţia care nu se lasă cu una cu două din sânul Bisericii.

Din punctul meu de vedere acesta a fost un strigăt de ajutor al Papei care, prin recunoşterea publică a problemei gay în Curia romană, caută să-şi adune susţinătorii pentru a găsi o rezolvare a acestei probleme. O rezolvare care se va dovedi destul de complicată atât timp cât comunitatea gay devine din ce în ce mai puternică. De asemenea Preşedintele Băsescu a declarat, zilele trecute, că în ciuda orientării sale religioase, creştin-ortodoxe, respectă dreptul fiecăruia de a face ce vrea cu viaţa lui, inclusiv de a se căsători cu persoane de acelaşi sex. Două declaraţii date la interval de cateva zile distanţă care aparent nu au nici o legătură. Una dată la Vatican în fieful Bisericii Catolice de capul acestei Biserici, alta la Bucureşti, una din redutele ortodoxiei mondiale, de preşedintele laic al acestei redute. Singura legătură între cele două declaraţii este comunitatea gay, a homosexualilor şi a lesbienelor conform caracterizării în dulcele grai mioritic. O comunitate care îşi cere drepturile din ce în ce mai vocal în Estul Europei şi care deja a penetrat toate structurile de putere, laice şi religioase, în vestul acesteia. O comunitate care se consideră mai tot timpul discriminată (de multe ori pe drept) şi care pas cu pas îşi impune prezenţa şi încearcă să o legitimeze. Prin marşuri, campanii de sensibilizare sau alte forme de promovare publică a libertăţii sexuale sau prin legi acolo unde este cazul şi se poate. Cel mai recent exemplu îl regăsim în Franţa, unde legalizarea căsătoriilor gay a divizat societatea franceză şi a generat mari mişcări de stradă. M-am lovit ş