Un fotoreporter şi un jurnalist s-au documentat timp de două luni pentru a spune unui public occidental de zeci de milioane de cititori „povestea fânului românesc”. Pentru a depune mărturie prin vorbe, filme şi imagini că o îndeletnicire ancestrală şi primitivă – cositul fânului – reprezintă o verigă indispensabilă în viaţa unor comunităţi de ţărani autentici.

Ediţia din iulie a National Geographic Magazine este una anivresară, sărbătorindu-se 125 de ani de la lansarea primului număr. Prilej, au decis editorii, ca publicul să cunoască una dintre minunăţiile lumii. O minunăţie descoperită în zona Harghita şi apoi în Maramureş (unde au fost realizate 6.000 de fotografii trase toate pe film) şi în faţa căreia autorul Adam Nicolson, baron de Carnock (membru al Societăţii Regale de Literatură din Marea Britanie) şi Rena Effendi (fotograf, laureată cu premii internaţionale precum Getty sau National Geographic) au exclamat (după titlul articolului articolul): „Fânul transilvănean – o splendoare”.

O lume frumoasă prin simbioză

Un zâmbet îţi va fi nelipsit pe buze în vara timpurie dacă ai norocul de ajunge în văile cu irabă proaspătă aflate în jurul Munţilor Carpaţi. Transilvania este locul în care fâneţele au cele mai bogate şi diverse specii de flori. Într-un spaţiu restrâns de 10 metri găseşti 50 de specii diferite de iarbă şi de flori remarcă autorul articolul. “Acest miracol floral e menţinut nu de către natură, ci de către natura muncită de mâna omului. Bogăţia e acolo doar fiindcă o fâneaţă rămâne fâneaţă câtă vreme e cosită în fiecare vară. Abandonată, ar ajunge năpădită de buruieni în trei-cinci ani. Aşa cum e, cel puţin pentru moment, Transilvania e o lume care a ajuns frumoasă prin simbioză.” Desigur, este vorba despre simbioza dintre natură şi om.

Ceea ce nouă nu se pare o banalitate pentru autor devine o revelaţie – „fă o plimb