Se spune că nimic nu este întâmplător în viaţă. Dacă dau credit acestei ipoteze, atunci se justifică să scriu aceste rânduri, din moment ce mă aflam în coloana de maşini stopată la un semafor, exact în dreptul porţilor deschise de la Palatul Cotroceni, pe unde a ieşit generalul Nikolai Platonovici Patruşev, emisarul special trimis de preşedintele Rusiei, la omologul român.

Recent scriam, pe acest website, că este necesar un dialog,între liderul de la Kremlin şi cel de la Cotroceni.

Care au nevoie, în egală măsură, de acest moment de consultări marcate de francheţe, precum va fi şi întâlnirea, din luna septembrie, dintre şeful statului american şi omolgul rus.

Sigur că opiniei publice trebuia să i se dea şi o explicaţie.

Şi aceasta a fost “că principalul obiectiv al prezenţei secretarului Consiliului de Securitate al Federaţiei Ruse, generalul Nikolai Platonovici Patruşev, la Palatul Cotroceni a fost semnarea unui memorandum, care vizează colaborarea dintre Consiliul de Securitate al Federaţiei Ruse şi Consiliul Suprem de Apărare a Ţării.”

O afirmaţie previzibilă.

Dar care nu conferă decât o idee generală, despre o restartare a dialogului dintre puterea răsăriteană şi aliatul Statelor Unite, la vest de Nistru.

Este firească deschiderea cooperării dintre “structurile de securitate şi de poliţie ale României şi ale Federaţiei Ruse”.

Asta într-un moment când, de la traficul cu carne vie, la deplasarea unor membri ai unor structuri insurgente, paleta de provocări antisociale şi antistatale vizează ordinea de drept atât în state democratice, cât şi în cele conduse într-un stil autoritar.

Este însă evident că generalul Nikolai Platonovici Patruşev nu a venit doar pentru ca şeful statului român să îi reitereze scopul instalării interceptoarelor americane la Deveselu.

Aici, pentru oficialii americani, ruşi şi ro