Domnul Ido e un om de treabă. E un funcţionar model, aşa cum sunt toţi funcţionarii japonezi. E un foarte bun soţ şi un excelent tată. Dar în chiar ziua în care urma să sărbătorească ziua de naştere a fiului său, un criminal periculos, pe nume Ogoro, a evadat din închisoare şi i-a luat ostatică familia. Cere ca în schimbul eliberării acestora să îşi poată vedea fiul şi soţia.
Domnul Ido ar trebui să se bucure de ajutorul poliţiei. Numai că agenţii ei sunt foarte preocupaţi de felul în care vor acţiona şi mai puţin de acţiunea în sine, de reflectarea în massmedia a acţiunilor lor şi de posibilele lor asemănări cu Steve McQueen. Iar massmedia aşteaptă- cum altfel? senzaţional, lacrimi şi sânge. Că doar ştiri de la ora 5 sunt şi în Japonia.
Aşa că domnul Ido, scos din ţâţâni, se gândeşte să acţioneze pe cont propriu. Urzeşte planul diabolic de a acţiona întocmai cu Ogoro. Ajunge la locuinţa acestuia, îi ia ostatici fiul şi soţia. Între cei doi începe să se joace un fel de joc de şah, numai că nici unul nu vrea să accepte că a fost făcut mat ori să ceară remiză. Iar când domnul Ido realizează că nu mai are piese la dispoziţie, nici poliţia, nici televziunile nu se mai ocupă de cazul lui.
Toată această poveste cu multe nişe a fost spusă pentru prima oară într-o nuvelă scrisă de japonezul Yasutaka Tsutsui. Un alt japonez, pe nume Hideki Noka, împreună cu britanicul Colin Teevan a făcut din ea un savuros scenariu dramatic. Pe care acelaşi Hideki Noka, în calitate de regizor, l-a transformat într-un bun spectacol de comedie neagră.
Un spectacol în a cărui compoziţie se află mult umor, umor de multe feluri, provenind din mai multe surse. Avem, desigur, în principal, umor negru- umor adus pe scenă în principal de cei patru actori din distribuţie. Hideki Noda o joacă în travesti pe soţia lui Ogoro, în vreme ce Kathryn Hunter îl interpretează, tot în trav
