Instalarea Guvernului Leancă produce satisfacţii la vest de Moldova, în cercul prietenilor şi partenerilor noştri europeni, şi sentimente ostile în est, la Moscova (dincolo de felicitările diplomatice cu prilejul învestirii adresate de Dmitri Medvedev omologului său moldovean). Supărarea ruşilor transpare însă prin cureaua lor de transmisie: regimul de la Tiraspol.

Evgheni Şevciuk a semnat acum câteva zile un decret privind „frontiera de stat a republicii transnistrene“. Separatiştii vor să instaleze un nou zid al Berlinului pe Nistru, după ce Chişinăul a reuşit să-l înlăture în mare parte pe cel de la Prut, prin orientarea sa pro-europeană şi prin reabilitarea, pas cu pas, a valorilor naţionale româneşti. Tiraspolul urmăreşte, în cea mai clasică tradiţie a bătăuşului nepedepsit, un act nici măcar camuflat de anexiune: linia de demarcaţie pe care au trasat-o cartografii lui Şevciuk include Tighina şi satul Varniţa, aflat sub jurisdicţia Republicii Moldova.

Ciudată întorsătură a lucrurilor, ai zice, după ce Evgheni Şevciuk se plânsese de instabilitatea politică de la Chişinău care blochează dialogul „bilaterial“. Dacă nu ar fi aşa, dacă şi-ar fi respectat logica propriilor declaraţii, şeful administraţiei separatiste ar fi făcut alte gesturi – simbolice, de bunăvoinţă faţă de noul premier de la Chişinău, cu trimitere la întâlnirile sale informale cu Vlad Filat, prin care dăduse impresia, acum un an-doi, unei abordări diferite de cea de tipul Război Rece, Voronin-Smirnov.

Urmaşul „tătarului din Kamceatka“, cel care ajunsese să-şi facă „stat independent“ în ograda noastră, în vâltoarea prăbuşirii URSS-ului, nu-şi doreşte o bună relaţie cu Iurie Leancă (sau nu are voie să şi-o dorească), el execută fără crâcnire ordinele Moscovei.

Această nouă diversiune, intervenită imediat după instaurarea păcii între „părţile beligerante“ de la Chişinău,