“Liviu Pascu nu iese la peisaj. Este doar, intrat, fără vrerea de-a pleca. Ieșirea însemnărilor lui este mereu înăuntru. În grădina din care suntem, copleșitoare, mijlocitoare de viață. Un îndemn cu sfială: rămâi. Pictează”. Marie-Jeanne Jutea Bădescu
O expoziție plină de contraste la Galeria 28 din Timișoara. Vernisajul a avut loc în prezența unui public ales printr-o tradiție care refuză un mainstream comercial. Spun o expoziție plină de contraste, pentru că artistul, Liviu Pascu, este un pictor anonim prin excelență, pe care galeria și prietenii îl scot la suprafață după o lungă perioadă de exilare autoimpusă la Mănăstirea Lupșa, din județul Alba. Nu este de mirare că publicul a fost animat de prezența unor monahi în reverendă, cu bărbi lungi și ponytail, înarmați cu ultimul Cannon Digital pentru al trage în blitz pe neobișnuitul lor locatar, momente ce mi-au amintit involuntar de filmul rusesc Ostrov, realizat de Pavel Lunghin, în 2006. De la părintele Melchisedec Ungureanu, starețul mănăstirii, la părintele Maxim, un arhitect cu rădăcini în Timișoara, care a ales calea călugăriei, toți emanau un aer proaspăt de actual și modernitate ce a încărcat atmosfera galeriei cu o energie vitalizantă, pe care o simți numai în prezența unor oameni excepționali. Trebuie însă să precizez: Liviu Pascu nu este călugăr, dar duce o viață artistică în călugărie. Despre el, în calitate de gazdă, au vorbit Marie-Jeanne Jutea Bădescu, și pictorul timișorean Constantin Flondor.
Liviu Pascu este la a treia expoziție personală la Galeria 28, în timp ce Constantin Flondor celebrează 19 ani de când a început să colaboreze cu soții Ovidiu și Marie-Jeanne Jutea Bădescu, proprietarii galeriei. Constantin Flondor, pe care l-am auzit vorbind liber la multe expoziții, a venit, de data aceasta, cu o hârtie pe care și-a notat câteva idei. Liviu Pascu, care a terminat Facultatea de
