Călăraşiul nu fost niciodată ocolit de marile dezastre ce au zguduit România. Teamă, panica, haosul au cuprins, de-a lungul vremii, şi liniştita aşezare de la malul Borcei. Cutremurul din 1977, inundaţiile devastatoare din 1953 şi 3 februaie 1985 sunt şi acum vii în memoria oamenilor.
Călărăşenii au trăit experienţe cumplite în primăvară anului 1953 când Dunărea a măturat tot ce-a întâlnit în cale. Inundaţii devastatoare s-au înregistrat şi pe malul Borcei, afluentul fluviului. Oamenii trăiau cu spaima în suflet că-şi pierd agoniseala de-o viaţă. “Aveam 10 ani atunci, dar îmi aduc aminte parcă ar fi fost astăzi. Sloiuri imense pluteau pe Borcea, iar apa inundase toate locuinţele din apropiere. Vedeai peşti îngheţaţi pe străzi, iar nivelul apei urcase în zona silozului până la fost stradă 23 August. Oamenii se refugiau speriaţi la rude, părăsindu-şi gospodăriile”, povesteşte Felicia Ion(70 de ani), pensionară.
4 martie 1977
Huruit îngrozitor, ţipete şi panică. Mulţi oameni s-au călcat în picioare, iar din clădiri cădeau bucăţi de tencuială. Păsările cerului zburau într-un vacarm de nedescris şi se loveau de oameni pe străzi. Călăraşiul fusese cufundat în beznă, iar haosul pusese stăpânire pe oraş.
Venerabilul avocat Aurel Giurcă a scăpat cu viaţă datorită unei căţeluşe care l-a avertizat să iasă din casă. Cutremurul devastator din 4 martie 1977 nu a făcut, din fericire, victime în oraşul de pe malul Borcei. Experienţele teribile pe care le-au trăit oamenii sunt şi astăzi vii în memorie, deşi au trecut 36 de ani de la dezastru.
La fabrica de confecţii, în schimbul 2
Aurelia Niţu avea la acea dată 26 de ani şi era însărcinată în 8 luni. Lucra la fabrica de confecţii din Călăraşi în schimbul doi. Urma să iasă din tură la ora 22.00. “Eram la maşina de cusut. Dintr-odată, foarfeca a început să se zdruncine şi să facă zgomot, iar un hurui
