Multe s-au schimbat în materie de advertising din 1998 de când Sorin Trâncă lucrează în această branşă. Când a debutat în publicitate, nici măcar nu avea Internet tot timpul pe calculator, pentru că era foarte scump. Un telefon mobil costa peste o mie de dolari şi era lucru rar, cine avea un pager era om realizat.
Nu putem discuta despre impactul tehnologiei în comunicare, fără să înţelegem care sunt diferenţele de structură dintre 1998 şi 2013. Să nu uităm că acum 15 ani monitorizarea se făcea înregistrând pe casete video programele TV. Cel mai grăitor exemplu însă e cel de mai sus, legat de telefoanele mobile, pentru care acum se fac aplicaţii sponsorizate în numele brandurilor. Atunci, ca să citeşti o carte importantă legată de publicitate trebuia să o cauţi două luni şi s-o copiezi timp de două-trei nopţi, când era copiatorul liber. Acum ea se poate cumpăra sau accesa instantaneu în bibliotecile virtuale.
Chiar dacă nu reuşesc să atingă performanţele unui brand de referinţă cum e Apple, brandurile prezente în spaţiul autohton se străduiesc să ţină pasul cu obiceiurile de consum, mai cu seamă cele din telecom. Să nu uităm însă, spune Sorin, că Apple e (relativ) unic în felul în care abordează obiceiul de consum, în sensul că îl inventează, nu doar ţine pasul cu el. „Părerea lui Steve Jobs despre consumator (şi prin urmare şi a lui Apple) fiind mai degrabă că acesta nu ştie prea bine ce vrea, motiv pentru care research- ul care să ne spună cu ce să îi ieşim în întâmpinare e inutil. În sprijinul acestei afirmaţii vine discursul lui Ken Segall: „No Focus Groups”, autorul cărţii Insanely Simple: The Obsession That Drives Apple's Success.”
Citeste mai mult pe cariereonline.ro
