Problemele emoţionale nu ocolesc angajaţii din corporaţii. Nu este o situaţie de genul „angajaţii mei nu sunt expuşi la aşa ceva; nici nu concep să am în organizaţie oameni cu probleme emoţionale”. Think again! Angajaţii sunt oameni, iar oamenii sunt vulnerabili la factorii externi – şi aici putem începe enumerarea cu mediul economic.
Un deces în familie, un divorţ, un nivel ridicat de stres pot conduce la scăderea energiei şi capacităţii de concentrare, şi deci a productivităţii. Nu spune nimeni că acel angajat va dobândi un comportament extrem, însă este suficient să fie distras şi uşor iritabil pentru a-şi crea, în primul rând, lui însuşi, şi apoi organizaţiei, un deserviciu. Fiecare dintre noi, când avem o problemă personală mai apăsătoare, cu greu ne mai concentrăm la ce avem de făcut la muncă.
Prin urmare, organizaţia trebuie să dezvolte nişte instrumente prin care să susţină bunăstarea emoţională a angajaţilor săi şi să-i ajute în a depăşi momentele mai dificile. Nu, nu trebuie să asaltăm efectiv angajatul cu sfaturi de natura psihiatrică sau cu acţiuni care mai rău îl vor speria, decât ajuta. Din punctul meu de vedere, un bun manager, şi cu atât mai mult, un bun HR Manager, are capacitatea de a identifica schimbări în atitudinea sau comportamentul angajatului, schimbări de tonus, care ar putea duce la prezenteism (să vii la muncă deşi eşti bolnav). Dacă îţi cunoşti oamenii, vei şti când să stai de vorbă cu ei, cum să adresezi subiectul şi cum să previi adoptarea sentimentului de compătimire de către ceilalţi (când ai o problemă nu îţi doreşti ca ceilalţi să spună: „vai săracul de el/săraca de ea”, „vai din cauza aia nu şi-a atins targetul luna asta” etc).
Citeste mai mult pe cariereonline.ro
