În ultimii ani au apărut în judeţul nostru o multitudine de lucrări, mai mari sau mai mici, autorii lor, fără rezervă, intitulându-le monografii. Ele sunt dedicate în marea lor majoritate unor localităţi şi mai puţin unor profesii sau personalităţi; o mare parte însă, după umila noastră părere, nu pot fi catalogate monografii în adevăratul sens al cuvântului, excepţie făcând, din câte ne-au căzut în mână, doar cele închinate comunelor Mânzăleşti şi Bozioru. Vor fi probabil şi altele! Ceea ce te descumpăneşte la lectura lor este lipsa unei documentări riguroase, a aprofundării istoriei zonei respective din perspectiva dezvoltării socio-umane etc.
Lipsa unui plan prestabilit din care să răzbată consemnarea riguroasă a devenirii respectivei comunităţi, aducând argumente în susţinerea unor termeni, ori a unor ipoteze de lucru, fac prin aceste pseudolucrări mai mult un deserviciu cercetării interdisciplinare, fiindcă orice s-ar zice, o monografie, în adevăratul sens al cuvântului, trebuie să se supună rigorii
operelor ce îmbogăţesc patrimoniul nostru spiritual. O poveste cusută cu aţă albă, o istorioară mai mult sau mai puţin lacrimogenă, „tămâierea” unor personaje ce fac parte din „protipendada locală” (de obicei politică!), care foloseşte un limbaj de lemn, camuflat sub însemnele înnoirii lor „democratice” face din lectura acestor broşurele (în spatele cărora se ascund şi substanţiale fonduri financiare), nu un festin intelectual, ci un adevărat supliciu.
Scriu toate acestea cu durere, dar şi cu răspunderea celui care a trudit şi trudeşte încă la rescrierea unor evenimente din trecutul istoric al judeţului nostru – în spiritul adevărului şi nu al minciunilor pe care am fost obligaţi decenii întregi să ni le însuşim, iar după aceea să le debităm la rându-ne.
Municipiul Buzău a consacrat, din fericire, cercetători locali care au adus reale
