Continuăm să ne vindem ieftin. Sau poate chiar atît valorăm
În urmă cu vreo 10 ani, pe cînd Dosarul Transferurilor nu se inventase, am fi fost convinşi că asistăm la încă un număr de iluzionism al fraţilor Becali. Lume, lume, hocus, pocus, priviţi-l pe Raul la Steaua, în jobenul lui Gigi! Dar, ce să vezi, hombre, hombre, supercalifragilistic, uite-l pe Raul cum se evaporează şi apare în poala lui senor Del Nido! Taman în celălalt capăt al continentului, în însorita Andalusie. La Sevilla. La FC Sevilla!
Acum nu mai sîntem atît de siguri că ne-am vîndut marfa prost. Acum ştim că marfa noastră nu este nici cea mai proaspătă, nici cea mai ecologică. E aşa şi-aşa. Nici prea-prea, nici foarte-foarte. Nici caldă, nici rece, nici tare, nici moale. Bunuţă, dar perisabilă. Totuşi, Raul Rusescu este golgeterul Ligii I. Este - era - unul dintre cei mai importanţi jucători ai Stelei, în partidele de campionat şi în meciurile din cupele europene. Şi atunci? Doar 2,5 milioane de euro valorează unul dintre fotbaliştii emblematici ai întrecerii interne? Cert este că atît a oferit FC Sevilla. Incert este cît ar fi fost oferta cu Gigi Becali în libertate. Probabil că nu cît pentru adolescentul croat Halilovici, pe care Milan ar fi plătit 17 milioane de euro, lovindu-se de refuzul clubului-mamă, Dinamo Zagreb. Am convingerea că Sevilla a ştiut să profite de criza stelistă şi a forţat mîna. Au economisit un milion, maximum două. Nu mai mult.
Ioan Becali îşi apără în termeni negustoreşti tranzacţia. “Am profitat de relaţia specială pe care o am cu FC Sevilla”. Mai zice ceva impresarul şi despre imaginea proastă pe care o are campionatul nostru. Peste gard, acolo unde se află oamenii de meserie - antrenori, preparatori fizici - lucrurile se văd în nuanţe de gri închis spre negru. Mihai Stoichiţă a lucrat cu Rusescu şi crede că merita un transfer mai bănos. Neubert, arm
