Nu scriu prima oară despre şcoală. Recent, am acordat un interviu pe această temă. Întrebările mi-au sugerat câteva lucruri pe care nu le-am luat în seamă până acum. Una se referea la deosebirea dintre elevii şi studenţii de ieri şi cei de azi. Două remarci mi-au venit în minte.

Una este scăderea brutală a interesului pentru învăţătură atât în liceu, cât şi în universitate. A doua, în fond, o consecinţă a celei dintâi, este nivelul de pregătire mediu, mult scăzut şi el, al absolvenţilor diferitelor cicluri şcolare. Cauza este una singură: declinul prestigiului şcolii. Tinerii simt că datorează prea puţin şcolii. Criteriile de promovare socială şi profesională sunt altele decât gradul de şcolarizare. Un fapt semnificativ este depunerea, zilele trecute, în Parlament a unui proiect de lege menit să-i scutească pe primari de a semna anumite avize de specialitate, sub cuvânt că nu sunt competenţi, deşi, când candidează, ei trebuie să facă proba studiilor absolvite. Nu e cazul să insist pe valoarea acestor studii. Poţi să fii un om de succes fără să fi mers regulat la şcoală. Criteriile succesului nu ţin cont de anii de şcoală. În plus, piaţa muncii a devenit extrem de restrictivă: la noi, ca şi pretutindeni în lume, ea cere, de exemplu, informaticieni, nu literaţi. Şi chiar dacă există şi o cerere de profesori sau de medici, salariile acestora sunt atât de mici, încât puţini absolvenţi de Litere, să zicem, se fac profesori (când am absolvit eu facultatea, 90% dintre colegii mei au mers în învăţământ şi chiar în mediul rural), iar medicii pleacă pe capete în străinătate.

Dincolo de aspectul social, e de observat şi o altă cauză a selecţiei şi anume felul în care reformele succesive au înţeles natura şi rostul liceului. În locul unui liceu de cultură generală s-a preferat liceul de tip politehnic din epoca de aur. Şi încă: din ultimul deceniu şi jumătat