Alexandru Nicolcioiu, vicepreşedintele grupului Rompetrol, a vrut să se facă petrolist şi s-a făcut. Pe viaţă. Lucrează de peste 35 de ani la Rafinăria Petromidia, a trăit aici momente grele, dar şi de glorie, şi niciodată nu a renunţat. Pentru că aici este acasă.

În urmă cu mai bine de 40 de ani, când România se afla sub regim comunist, s-a luat decizia să fie construită o nouă rafinărie în ţara noastră. Specialişti din toate domeniile au studiat 37 de amplasamente pentru a găsi cel mai potrivit loc pentru viitoarea rafinărie. Unul dintre amplasamentele analizate era cel de la Valu lui Traian, un mic sat din judeţul Constanţa pe care cu toţii îl ştim din drumul nostru spre litoral. Tot în urmă cu 40 de ani, Alexandru Nicolcioiu, un tânăr pasionat de chimie, fizică şi matematică, născut în Valu lui Traian, decidea să dea examen de admitere la Institutul de Petrol Gaze şi Geologie din Bucureşti şi să se facă petrolist pentru ca mai târziu să poată profesa chiar în satul natal.

Numai că cei care conduceau la acea vreme Republica Socialistă România nu doreau ca vreun centimetru de teren agricol să devină impracticabil. Iar dintre cele 37 de amplasamente analizate a fost aleasă o întindere de mlaştini, stuf, nisip şi mare – între Lacul Corbu şi Marea Neagră, în apropierea oraşului Năvodari. Astfel că, în 1975, a început acolo construcţia rafinăriei Petromidia. În acelaşi an, tânărul Nicolcioiu a absolvit Institutul de Petrol şi Gaze şi s-a angajat ca inginer stagiar la Combinatul Arpechim Piteşti. Doi ani mai târziu, chiar pe 1 aprilie, a fost repartizat la Petromidia, pe un post de şef de secţie la schimb. S-o fi gândit atunci că repartiţia va dura aproape o viaţă de om?

„Pentru mine, 1 aprilie nu e o păcăleală“

„Mie 1 aprilie mi-a purtat noroc, chiar dacă unii spun că 1 aprilie este o păcăleală. Tot la 1 aprilie am fost num