Este imposibil sa privesti in jurul USL si sa il condamni pe presedinte ca ar mai incerca cine stie ce strategii secrete pentru a pune umarul la formarea unei alte majoritati care sa poata da un Guvern si o stabilitate oarecare.

Cu atat mai mult cu cat USL a demonstrat inca o data ca, indiferent de cat de multe procente ai in Parlament, poti foarte usor sa cazi din varful puterii si sa te trezesti in mijlocul unei crize, la fel de usor si rapid ca in situatia in care Guvernul e sustinut de o fragila majoritate.

Il poti suspecta, dimpotriva, ca incearca din rasputeri sa se lipeasca de USL si sa isi faca un titlu de glorie, eventual, din taxarea defectelor si greselilor executate de Uniunea Social Liberala, fie in Guvern, fie in Parlament.

Pe scurt, din cauza ca in jurul domniei sale nu a mai ramas nimic in picioare, in premiera, Traian Basescu ar putea fi creditat cu buna credinta si vointa in actiunile si declaratiile pe care si le asuma in ultimele luni.

Pentru ca nu doar PDL este mort si ingropat, ci si orice alta speranta la vreo Miscare Populara care sa intoarca din drum ceea ce e deja expirat, compromis sau disparut.

Iar pana la alegerile prezidentiale cand Traian Basescu ar mai putea influenta, in cazul celui mai optimist scenariu, rezultatul scrutinului, nu-i mai ramane decat sa imbrace haina presedintelui responsabil, al liderului politic intelept care isi joaca marea carte a rolului istoric, de corector si factor de echilibru si stabilitate intr-o perioada extrem de complicata si intr-o zona si mai zbuciumata decat aparentele convulsii ale politicii noastre interne.

Desigur, ultimii nostalgici ai perioadei de glorie a lui Traian Basescu (un presedinte care devenise seful unui regim si isi dicta vointa Guvernului Boc) inca mai spera in vreo minune care sa faca tandari USL si sa-i aduca di