Profesorul de filosofie Andrei Marga a reuşit o performanţă greu de egalat în politica de pretutindeni: aceea de a-şi tăia singur de sub fund craca unei funcţii călduţe, de politician tras pe linie moartă. E ca şi cum un pensionar ar reuşi să facă pe dracu-n patru şi să-şi piardă pensia de la stat. E greu de închipuit acum ce troc mai pot face Crin Antonescu şi liberalii, pentru a-i obţine acestui personaj lemnos, împins în faţă în cele mai nepotrivite funcţii publice, o altă sinecură după Institutul Cultural Român.

Pentru unii, Andrei Marga va rămâne mereu un profesor clujean rătăcit în politică, a cărui vanitate de a se vedea sus, în funcţii, a fost învinsă de agilitatea politică proprie unui elefant într-un magazin de porţelanuri: un neadaptat care nu a ştiut să înveţe cum merge treaba în politică. Până la urmă, nici savurosul Andrei Pleşu nu a rezistat în domeniu, iar capacităţile sale intelectuale şi de carismă privesc de sus la celălalt Andrei, din Cluj.

Pentru alţii, Andrei Marga va rămâne însă Horia, un turnător la Securitate, care dădea cu subsemnatul despre studenţii şi profesorii străini care vizitau Universitatea din Cluj. Chiar dacă CNSAS a decis că Marga nu a colaborat cu Securitatea, pentru că nu a fost găsit un angajament semnat, unii vor privi mereu cu o impresie aparte ascensiunea acestui intelectual scorţos până în funcţia de rector al Universităţii Babeş-Bolyai din Cluj, apoi apetitul pentru o manieră comunistoidă de a conduce şi a comunica în instituţiile publice pe care le-a condus în ultimii ani – Ministerul Afacerilor Externe şi Institutul Cultural Român.

Pentru unii, Andrei Marga va rămâne victima unui troc politic care s-a desfăşurat peste capul său. După vizita la Berlin, unde premierul Victor Ponta a băut preţ de zece-douăzeci de minute un suc pe terasa Angelei Merkel, la Bucureşti s-a dezlănţuit coabitarea. Liberal