Ministrul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice a declarat joi, la Iași, că regiunile circulare sunt mai funcționale decât cele cu formă alungită. Așa ar fi dacă am regionaliza pe Lună. În tot cazul, constat că dezbaterea se îndreaptă spre un soi de Star Trek. The Final Frontier.

Vicepremierul are însă și ceva dreptate: formele rotunde, sferice au funcționalitatea lor. Nu degeaba a făcut Volkswagenul buburuză furori într-o epocă cu forme mai colțuroase. Până și adolescenții aflați la prima țigară sunt atrași de vraja rotocoalelor perfecte. Lucrurile din jurul nostru s-au mai curbat, însă, și pentru că există o psihologie a rotunjimilor. Iar acest Franco Nero di Teleorman pare să aibă slăbiciunea lui pentru contururi ce transmit emoție.

Jocul mental și grafic propus este interesant: iei harta României și faci din regiuni mulțimi de puncte în plan, egal depărtate de câte un punct fix numit Centru. Modelul regiunii circulare cu o capitală în mijloc are, într-adevăr, o anumită noimă. Pentru că, ne lămurește domnul Dragnea: Forma regiunilor este foarte simplă, se vede cu ochiul liber. Este clar că distanțele la regiunile cu forma alungită sunt mult mai mari. Gândiți-vă cât ar avea de mers un cetățean din sudul regiunii alungite până în celălalt capăt sau până la sediul regiunii.

Ne gândim, cum să nu, dar atunci am și eu o întrebare pentru vicepremier: ce caută Bucureștiul, totuși, la 65 de km de vama Giurgiu sau la 350 de km de Dealu Frumos, centrul geografic al țării?

Harta alăturată oferă o configurație a regiunilor istorice ale României. Le cunoaștem, cu ele ne identificăm sau ne fălim când suntem întrebați pe unde am crescut. Discursul public despre regionalizare are însă în România o meteahnă: limbajul paralel, de rumeguș, cu vocabular adecvat și bogat. Se inventează termeni, se ignoră realități, se livrează neînțelesuri. Orice tert