Povestea vieții fotbalistice a lui Nicolae Dodean merge mai departe cu a doua parte a discuției pe care am purtat-o cu fostul fundaș al anilor ‘40-’60. Arădeanul e născut pe 20 septembrie 1932 și e printre cei mai vechi fotbaliști ai UTA-ei în viață. La nici 20 de ani a fost chemat să pună umărul la reconstrucția UTA-ei, după care plecat la CCA-ul marilor Voinescu, Zavoda și Constantin și apoi la pătimașul Rapid, unde a fost stâlp al apărării…
„Eram toți tineri și n-am avut adversar”
Francisc Ronnay avea să fie antrenorul a cărui amprentă s-a impregnat cel mai puternic asupra puternicului apărător. Arădeanul, născut la 1900, internațional al României și „creier” al marii echipe bihorene interbelice CA Oradea, era unul din cei mai în vogă antrenori ai anilor 50. Câștigase Cupa României cu CCA în 1950, apoi fusese detașat la Casa Armatei Cîmpulung Moldovenesc, pe care o promova pe prima scenă în 1951. Acolo l-a chemat pe tânărul pe care-l ochise pe când vedea cum cresc copiii vechii sale echipe din Arad, AMEFA.
Echipa din Cîmpulung a fost fulgerătoare în Divizia A. A doua echipă militară a anilor, pe lângă CCA București, gruparea bucovineană număra fotbaliști ca Ștefan Onisie, Ion Alexandrescu, Stere Zeană, Gîrleanu, Cojereanu, Rodeanu, Liviu Coman, Fusulan sau Karikas. În 1952, militarii de la Cîmpulung le dăduseră „mai-marilor” din București o mână de ajutor, remizând cu Dinamo în ambele confruntări ale sezonului și pierzând cu roș-albaștrii. În 1953, lucrurile au mers și mai spectaculos. „Media de vârstă era de 21 de ani și câteva luni. Eram toți tineri, ahhh! Am bătut Steaua, Dinamo, Oradea, UTA! A doua repriză, nu ne rezista nicio echipă. Eu și Cojereanu jucam în spate, ne acopeream unul pe altul, așa ne «măturam» de numa! Nu puteai să treci, în tot turul am primit 6 goluri! Alexandrescu, Gîrleanu, Karicas, Zeană și Onisie erau pistoane. Nu
