Au început din 2008 să scadă, nu dau semne de oprire. De la 9,4 milliarde euro la începutul crizei am ajuns la numai 1,6 miliarde în 2012, iar în primele 4 luni din 2013 totalul e din nou mai mic raportat la perioada similară de anul trecut. Bine măcar că exporturile merg mai bine.
Investiţiile străine directe se fac fie prin participarea la capitalul social al unei firme (lansarea unei afaceri de la zero, achiziţia unui pachet de acţiuni la o companie operaţională dar şi majorări de capital pentru creşterea cotei investitorului prin noi aporturi sau includerea profitului reinvestit) fie prin creditarea firmei unde capitalul străin are participaţii (credite intragrup). Practic, valoarea ISD reflectă încrederea investitorilor în economia locală, în perspectivele sale de creştere.
Criza a început un pic mai târziu în România, dovadă că faţă de 2007 aveam încă o creştere a ISD de la 7,25 la 9,46 miliarde euro. Din 2009 începe însă picajul: 3,48 miliarde euro, apoi 2,22 miliarde în 2010, 1,8 miliarde în 2011 şi numai 1,6 miliarde în 2012. Din păcate, scăderea continuă astfel încât pe primele 4 luni din 2013 ISD (322 milioane euro) sunt cu 35% mai mici decât în perioada similară din 2012. Din cele 322 milioane euro creditele intragrup au reprezentat 191 milioane euro iar participaţiile la capital doar 131 milioane euro. Aici trebuie menţionat că valoarea participaţiilor la caitalul social este diluată cu pierderile raportate de companiile în cauză, iar din 2010 există o influenţă greu de neglijat-pierderile sectorului bancar (aproximativ 3,4 miliarde euro în ultimii 3 ani). Chiar şi fără acestea, declinul ISD ar fi fost evident, reliefat şi din scăderea creditelor intragrup în ultimii ani (de la 4,6 mililarde în 2008 la 0,9 miliarde euro în 2012). Dacă nu te aştepti la creştere, perspective bune, profit la ce bun să mai creditezi sucursala din România?
